Muzica și filmul

Muzica de film cuprinde două componente: musical și coloană sonoră. Musicalul este o formă de teatru care îmbină muzica, dialoguri cântate și dans. Coloana sonoră poate exprima sau trebuie, anumite momente ale filmului, diferite stări sufletești ale personajelor sau poate intensifica acțiunea, atmosfera filmului.

Coloana sonora este o componentă importantă și indispensabilă a filmului,  necesită muncă și creativitate pentru a alege muzica potrivită scenelor, filmului ca întreg și pentru a fi in armonie cu el. La majoritatea filmelor, în special a celor comerciale și de consum, coloana sonoră constituie primul contact cu filmul sau produsul. Înainte de aparație fie se lansează un album cu coloana sonoră sau chiar se scoate un single ce este promovat pe toate canalele media disponibile, venind la pachet cu un videoclip care de asemenea conține secvențe din film. 

De fapt este o strategie de marketing pentru a promova și mai mult filmul și pentru a ne intoxica cu el precum o bombă de gaz aruncată parcă dintr-un bombardier  asupra lumii, astfel  încat unii îl vor viziona inconștient, voit. Totodată este și o modalitate de a mai stoarce bani de pe urma lui, deorece în timpul vizionării poți fi frapat și încântat de muzică, iar după să vrei să asculți și acasă coloana sonoră. Așa ca te duci frumos la magazin și achiziționezi CD-ul (asta nu prea fiind valabil la noi, românii preferând magazinul virtual și gratuit). Dintre regizorii care au întotdeauna coloana sonora foarte bine aleasă se află Quentin Tarantino (filmele lui având o coloană sonoră excepțională, recomand toate filmele acestuia), Charlie Chaplin, Woody Allen, Peter Jackson (în special LOTR), Ridley Scott, Danny Boyle, Guy Ritchie, Wong Kar Wai și lista poate continua.

Musicalul a suferit transformari de-alungul timpului, dacă în perioada interbelică, la începutul talkies-urilor și în perioada postbelică era adresat unui public matur, acum se adresează majoritar unui public minor (itar). Dansul în ploaie din Step up 3D nu transmite același feeling și mesaj ca cel din Singin’ in the rain. Astăzi musicalul e din ce în ce mai rar întalnit, dar își găsește salvarea în animații unde e cel mai prezent. Musicalul se diferențiaza cultural si geografic, la Bollywood musicalul este genul dominant, devenind un ritual cinematografic. Iar în Europa aproape că nu există, pe când în Statele Unite este infantilizat, bazându-se doar pe coregrafii și vizual, neglijând șirul logic al poveștii, fiind caracterizat de superficialitate.

Muzica și filmul merg mână în mână, îmbinând două arte la un loc formând ceva frumos ca iubirea, comparația se justifică deorece perechea discutată este ca o relație de iubire, se completează una pe alta formând un întreg plin de sentimente. 

Un articol scris de Bogdan's Blog, proaspăt intrat în blogosferă, Buticul îi urează bun venit :)

                                                                                                                                            

Tweet