Jeunet, tatăl candidei Amelie se pare că îşi menţine în continuare sufletul jeune si ne întinde sub privirile impovărate de maturitate aparentă o paletă largă de jucărioare ingenioase ca un Moş Crăciun de celuloid; proaspăt scoase din cutie: Micmacs a tire-larigot (2009) si Delicatessen (1991), una mai minuţioasă decât cealaltă. Micmacs este o adunătură de antieroi (kick ass-ări cu flori pe ţeava puştii) simpatici, extrem de creativi, foarte bine creionaţi ce reuşesc să pună la zid doi mahări ai industriei armamentului prin metode proprii, comice şi mai presus de toate eco. Vezi cum mai jos. Ceva mai profund, Delicatessen exploatează tarele unei lumi distopice, postbelice şi înfometate, unde canibalismul este un ritual cotidian bine regizat, deloc imoral, dar mai presus de toate comic. Şi aici avem parte de personajele basorelief şi de ingeniozitatea miniaturală-obsesiv incântătoare a lui Jeunet, acest Parnassus al gramezilor de gunoaie.
joi, 13 mai 2010
L'imaginaire de Jeunet
Jeunet, tatăl candidei Amelie se pare că îşi menţine în continuare sufletul jeune si ne întinde sub privirile impovărate de maturitate aparentă o paletă largă de jucărioare ingenioase ca un Moş Crăciun de celuloid; proaspăt scoase din cutie: Micmacs a tire-larigot (2009) si Delicatessen (1991), una mai minuţioasă decât cealaltă. Micmacs este o adunătură de antieroi (kick ass-ări cu flori pe ţeava puştii) simpatici, extrem de creativi, foarte bine creionaţi ce reuşesc să pună la zid doi mahări ai industriei armamentului prin metode proprii, comice şi mai presus de toate eco. Vezi cum mai jos. Ceva mai profund, Delicatessen exploatează tarele unei lumi distopice, postbelice şi înfometate, unde canibalismul este un ritual cotidian bine regizat, deloc imoral, dar mai presus de toate comic. Şi aici avem parte de personajele basorelief şi de ingeniozitatea miniaturală-obsesiv incântătoare a lui Jeunet, acest Parnassus al gramezilor de gunoaie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu