Arta de a nu scrie un roman

Dupa atatea legaturi bonavicioase, periculoase, prietenii de-o
vara sau pe muchie de cutit, fratii, sisterhood-uri, cercuri de poeti disparuti sau de poetese emancipate, care s-au dovedit a fi firul rosu a multor "panze" scenaristice, a venit randul prieteniilor...otravite, traducere cam nefericita a titlului filmului Les Amities Malefiques.

Cativa studenti viseaza sa-si materializeze talentul literar (innascut sau dobandit) in capodopere. Ar cam fi o mica piedica in calea fericirii lor: un tanar admirat de multi profesori, folosindu-se de o retorica mai mult sau mai putin paradoxala, decupata parca din peroratiile agorice sustine teoria (deloc proprie) cum ca rodul scriiturii si-ar avea sorgintea in slabiciunea umana. Andre pe numele sau vrea sa manipuleze, sa schimbe destine, sa critice din punct de vedere literar, vestimentar...culinar fiecare aspect al vietii "prietenilor" sai, descurajandu-i in permanenta, nefacand altceva decat sa-si acopere stilul de viata ticsit de cunostinte, dar lipsit de sclipire artistica printr-o serie lunga de minciuni. Se pare ca nu si-a internalizat teoria conform careia bagajul literar ar putea fi invers proportional cu originalitatea si creatia (vorba lu' nea Socrate...cu cat stii mai mult cu atat stii mai putin). In rest un film deloc "malefique", taman bun de vazut pe la ora pranzului intr-o Scala 99% goala intr-o companie interesanta;).
P.S: Teo merci inca o data de invitatie:).

Tweet

Pubtime: Levitatia strica reputatia

Pentru ca am timp suficient si rabdare de fier pentru a ma lasa bombardata de reclame idioate (aproape majoritatea in perioada asta) urmatoarea pe lista dupa scartaiala "muzicala" a Cosmote-ului este levitatia consumerista de tot
rasul a Penny Market-ului. O bunicutza paranormala alaturi de alte cateva personaje reprezentative target-ului (baietelul semiobez spre exemplu) fac pe magnetii sau pe yoghinii determinand levitatia produsele de pe rafturi direct in caruciorul lor (pe o distanta colosala de un metru). Daca tot dispun de o astfel de putere de ce sa nu o folosesc in scopuri mai interesante precum scoaterea din magazin a produselor fara a trece pe la casa:)) Ce si-au zis omuletii de la agentie: daca tot a venit nea copiraitarul cu ideea "preturilor fantastice" care e primul lucru ce ne trece prin mintea ticsita de nintendo si filme de box-office cu supereroi, raspuns inevitabil: puterea infailibila a gandului mare manipulator de iaurturi, orezuri si alte indispensabilitati zilnice. Bravo baieti! La idei cat mai fantastice (nu stiu cati pusti de 9-10 ani se duc singuri la supermarket fie el si...penny:P).
P.S: apropo de chestii zburatoare la fel de idioata e o reclama la nu stiu ce banca cand uneia ii ies banii zburatori din sacosa...si mama ce de bani...cati dintre noi mai sunt fantasmagorici in vremurile astea cand fiecare isi tine cusut si ultimul banutz de captusala pantalonului:))

Tweet

Contact: Jodie Foster la vanatoare de extraterestrii

In Contact, film de prin '97, avem parte de un amestec interesant: astronoama, cu inclinatii ateiste (Jodie Foster), un Matthew McConaughey mai spiritual ca niciodata si ceva semnale audio-video extraterestre. Nu, nu sunt la mijloc implicati omuleti verzi, antenati, vorbitori de limbi extrasenzoriale sau poligloti, nici despre extraterestre sexy in cautare de umanoizi de parte masculina pentru a-si perpetua specia, ci povestea este una cat se poate de serioasa: dupa ani intregi de ascultat semnalele venite din spatiu Jodie inregistreaza in sfarsit unul care in transpunere video se pare ca nu este nici mai mult nici mai putin decat prima transmisie tv prin satelit: un discurs apartinand lui Hitler pe care forme de viata extraterestre l-au interceptat si l-au feedback-uit Terrei, aceasta primindu-l multe zeci de ani mai tarziu datorita distantei foarte mari dintre cele doua civilizatii.
Mult evoluatii extraterestri au strecurat in semnalul lor si un mesaj care in urma decriptarii se dovedeste a fi un plan de executie al unui mijloc de transport intergalactic...bineinteles ca este construit, chiar in dublu exemplar, Jodie se avanta in masinaria dubioasa rezultand un mare...pleosc in fata audintei, insa o experienta notabila in acceptiunea eroinei ce calatoreste prin gauri de vierme timp de 18 ore echivalentul a cateva secunde pamantene...nimeni nu o crede (cu exceptia lui Mat bineinteles) si iata cum stiinta intalneste religia si traiesc fericiti forever sau pana la descoperirea vreunei noi...gauri negre;)). In film mai apar Bill Clinton, Larry King si Jay Leno...in persoana.

Tweet

Pubtime:Cea mai penibila reclama a momentului

Dupa ce a tunat masini si apartamente Cosmote-ul vrea cu tot dinadinsul sa perforeze timpane si sa ridice niscaiva fire de par de pe cefele moculesciene cu noua sa (sa-i zic) reclama tv in care apare in prim-plan un "baietel" cu zambet larg, fortat, cu o pereche de sprancene pensate de mama focului, insotit de alti 2 baietei-anexa afoni si penumbrati care se pun pe cantat...rap nene. Baiatul si-a luat cartela cica sa o sune pe Mirela, care e mai ieftina ca o cola (cartela...sau Mirela:)))...Nu stiu daca omuletii aia din agentie au aflat ca suntem prin 2009, iar trio-urile de baieti care se chinuie sa cante versuri calugaresti sunt de pe vremea bunicii. Oare n-ar trebui sa existe un fel de "comisie" care sa filtreze tampeniile publicitare menite sa apara pe tv ?...probabil ca in cazul acestei utopii ne-am putea uita si noi la un film fara a fi intrerupti de calupul cel de toate zilele.

Tweet

The remains of the day-Doua suflete tari

Aveam de ceva vreme prin calculator (descarcat de Andreea;)) un film absolut impecabil de maiestria caruia habar nu aveam. Il zarisem la un moment dat printr-un program tv unde era cotat cu numarul maxim de stelute, dar din varii motive i-am ratat vizionarea, asa ca ieri mi-am amintit de el. The remains of the day este ecranizarea cartii lui Kazuo Ishiguro care ne spune povestea unui majordom (Anthony Hopkins) imbacsit de principii, luand statutul de oglinda a stapanului sau, de o politete care intrece cu mult limita oricarui cod al bunelor maniere, mai pe scurt un personaj batzos, implacabil, infailibil, deloc amuzant, asa cum apare si in ochii menajerei sefe (Emma Thompson). Intre cei doi isi face inevitabil aparitia o legatura insa una care nu poate evolua in nici un fel deoarece se izbeste de peretele dur al demnitatii exagerate cu care domnul Stevens (Hopkins) se inconjoara fara a lasa liber nici un canal de comunicare.

Anii trec, Sarah (Emma) intelege imposibilitatea realizarii oricarei legaturi, astfel ca decide sa plece si sa se casatoreasca, domnul Stevens isi mentine in continuare acelasi statut de "suflet tare", asista la momente istorice cruciale sub acoperisul conacului pe care il serveste prin toti porii (precum tentativa de incheiere a unui acord intre Germania, Franta si Anglia de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial). Anii trec din nou, Stevens are un nou stapan, realizeaza gravitatea deciziilor stapanului anterior care s-au transformat in propriile greseli si decide sa ii faca o vizita vechii sale prietene, o vizita in urma careia nimic nu se inatmpla, raporturile raman aceleasi, fiind mentinut acelasi grad de rigiditate si politete. Finalul este unul simbolico-moralizator fiind constituit din eliberarea unei pasari din incinta conacului grandios de catre Stevens care prefera sa vegeteze in colivia comoda decat sa guste dintr-o libertate incerta si periculoasa asa cum a facut Emma.

Un film ce abunda in dialoguri extrem de bine realizate, jucat excelent, mai ales daca va plac povestile nu tocmai clasice, in care iubitii nu raman impreuna si nu traiesc happily ever after.

Andreea stiu ca il mai ai pe undeva prin calculator, asa ca pune mana si vede-l:P.

Tweet

Camera obscura-Povestea fotografului de...morti

Cum sunt in concediu si imi pot rezerva ceva timp si pentru filmele difuzate pe tv am dat azi noapte peste unul marca Tvr Cultural, Camera Obscura, obscura si complet anonima distributia, insa un subiect destul de captivant, intunecat, mare catalizator de tensiune. Un fotograf cu o personalitate un pic instabila si sensibila (asa cum sunt majoritatea, ar zice vocea prejudecatii celor mai multi dintre noi) ajunge in situatia in care trebuie sa lucreze pentru politie si sa fotografieze locurile crimelor si victimele acestora. Ce se intampla cu un om nu tocmai cu toate functiile sentimentale pe aceeasi linie de plutire pus intr-o astfel de situatie?Bineinteles, o ia putin razna. In cazul de fata fotograful incepe sa rearanjeze cadavrele astfel incat sa obtina efecte artistice (dupa modelul Cinei cea de taina spre exemplu) sau reuseste sa insufleteasca chipurile celor ucisi prin "filtrul" camerei obscure. Un film ce merita vazut pentru ca reuseste sa creeze o atmosfera de claustrare(o mare pondere avand-o si lipsa coloanei sonore), lasandu-te sa pasesti putin in camera obscura si sa te intrebi daca poti distinge dintr-o fotografie prezenta mortii sau nu ( bineinteles daca in fotografii nu sunt indicii clare, rani vizibile :P).

Tweet

In cautarea picaturii de aur

Idriss este un tanar berber ce pleaca de pe meleaugurile fierbinti ala Saharei catre lumea la fel de exotica a Parisului, in cautarea unei fotografii facute de o turista europeana. A detine o fotografie, in oaza desertica este un adevarat tezaur si sursa de mandrie, dar si un real tabu mai ales din punctul de vedere al batranelor in conceptia carora declick-ul unui aparat foto este echivalent cu furtul unei bucati din sufletul celui fotografiat.

Pe masura ce se departeaza de oaza sa, ca si cum ar strabate pestera platoniciana in sens invers, tanarul descopera cum un fundal kitsch-os poate fi mai adevarat decat originalul reprodus, cum urbanismul este orb, ignorant si neputincios in fata asa zisei oaze "paradisiace".
O carte bine scrisa tocmai potrivita daca aveti chef de un road book plin de observatii justificate cu privire la tumultul de civilizatie care in grandoarea sa nu mai este capabil sa vada la poalele sale fasiile desertice pe care le umbreste si unde spiritualitatea e la ea acasa.

Tweet

The proposal...Ia-ma nene

Ca sa imi demonstrez inca o data ca mentalitatea americana e ahtiata dupa comediile cvasisexy pline de glume absurde si puerile m-am uitat inevitabil la marea sclipire a momentului The proposal. Am ras ce-i drept la cateva glumite, insa majoritatea sunt rupte din context, iar intreg filmul pare a fi un pulover vechi plin de gauri pe care regizorul a decis sa le umple cu cateva scene de mantuiala precum dansul amerindian al unei babutze traznite completat de miscarile de asa zis R&B ale Sandrei, mai apoi un infarct prefacut al aceleaiasi babutze hiperactive menit sa aduca impreuna cei doi indragostiti cu caractere complet opuse, un card de pasarii caninofile si celularofile, o scena nuda cu... impact si cam atat cu...plombele. Rezultat: o lucrare dentara incompleta usor inestetica insa taman buna pentru rontait o portie sanatoasa de floricele;)

Tweet

Sfanta Treime: inchizitia, desfranarea si mantuirea

Inainte de Patimile lui Iisus, de Ultima sa tentatie sau de aventurile lui Robert Langdon de-a lungul blood "lainului" a existat un film prin anii '70 (The devils) cel putin controversat, care are in centru fantasmele sexuale ale unei calugarite (Vanessa Redgrave), principala sa "sursa de insipiratie" fiind parabolele biblice, jumatatea masculina a fanteziilor acesteia regasindu-se in persoana carismaticului Oliver Reed (inalta fata bisericeasca locala) care nu se dovedeste a fi nici pe departe...usa de biserica.

Curba narativa face apel la practicile tortionare absurde implementate cu succes de catre Inchizitie, avem parte de cateva scene cu iz de...pucioasa;)) si foarte multe simboluri anacronice precum prezenta exotica a unui exorcist care aduce foarte mult cu John Lennon (deh...fiecare perioada isi are Inchizitia ei), cateva cadre pline de adancime, masturbari colective, o ardere pe rug plina de semnificatii (tortionatul vede printre flacarile ce il inconjoara fetele satsisfacute ale unui public sadico-extatic, fetele adevaratilor...diavoli), jucat foarte bine, pe alocuri cam”inaltator”, insa un film ce trebuie bifat...cu fierul rosu...se pare ca in ultima vreme m-a cam prins febra unui agnosticism apocrifo-blasfemiator...atentie se ia...dogmaticii sa stea deoparte.

P.S: multumesc Flori pentru DVD;)

Tweet

Talentatul domn Norton

Recunosc...am o pasiune obsesiva pentru un actor absolut senzational care s-a nascut pentru aceasta meserie si care la randul lui are o pasiune bolnava pentru personajele care se dedubleaza si care isi multiplica personalitatea in fel si chip... pe numele sau Edward Norton. Cu siguranta multi dintre voi il stiti din Fight Club, The Illusionist sau Hulk (cea mai recenta varianta)...Cea mai proaspata vizionare avandu-l ca protagosnist este Primal fear ('96) primul film cu greutate in care si-a facut aparitia. De la American History X la Hulk Edward jongleza cu diversele fatete al aceluiasi caracter si reusete sa faca pana si dintr-un scenariu banal ca cel al filmului The score, unul interesant prin simpla sa prezenta.

Revenind la Primal fear, unde joaca rolul unui baiat de altar cu dubla (in final tripla) personalitate ce il ucide cu sange rece pe protectorul sau care il obliga sa participe impreuna cu alti confrati la orgii sexuale, reusind sa-l convinga pe avocatul sau pro bono (Richard Gere) ca este absolut nevinovat punand crima pe seama unei amnezii temporare in timpul careia baiatul de altar este "inlocuit" de "fateta" ceva mai draconica, manipuland pe toata lumea reuseste sa scape de condamnarea la moarte. Un film ce nu trebuie ratat...Coming soon Leaves of grass;)

Tweet

Iisus...clonat

Daca pana acum s-au scris teancuri de carti despre mostenirea mesianica, despre legaturile dintre relicvele christice si templieri, roza cruceeni, cabala si alte curente si congregatii mai mult sau mai putin mistice, despre autenticitatea giulgiului din Torino, in care si-ar fi bagat nasul genial si da Vinci... sau nu, la care se adauga evanghelii apocrife nenumarate, iata ca apare una cat se poate de postmoderna, indrazneata, amuzanta, cea a lui Jimmy, un tip orfan, ingrijitor de piscine, afemeiat, o fiinta profund sarcastica si pragmatica.
Jimmy afla intr-o buna zi ca este clona lui Iisus, "imaculata conceptiune" realizandu-se intr-un laborator prin prelevarea unor celule provenite din tesatura giulgiului din Torino, minunile sunt rezultatul regiei si a tehnologiei avansate, educarea spiritului se face prin training, iar predica si supliciul sunt eminamente difuzate la tv si pe internet. Interesanta coloratura data celei de-a doua veniri care nu poate fi ancorata decat in sanul unei lumi iremediabil robotizata, internautizata si utilitarista.
Cartea debordeaza de umor savuros, mica demonstratie: "Am dat peste pilda smochinului fara rod...o parabola care in varianta Matei ma umpluse de nervi, pentru ca Iisus avea aerul unui integrist furios: ii e foame, se apropie de smochin si, cum acesta n-avea fructe, ii tranteste un blestem care il usuca in conditiile in care smochinul n-avea nicio vina: poate ca inainte de Iisus trecuse vreun tip care-i culesese toate smochinele. Inteleg sa-i ierti pe hoti, dar sa ajungi sa pedepsesti victima...Nici la Marcu situatia nu-i mai roz, pentru ca bietul pom si-o ia doar pentru ca nu era anotimpul smochinelor. " S-ar putea sa mai gasiti cartea la Carturesti, 10 lei;).

Tweet

Desculta...in Bucegi

Luata ca din oala am plecat cu ai mei vichendu' asta intr-o mica escapada montana...nu foarte departe, prin Bucegi sa mai vedem si noi una bucata sfinx si doua bucati babe siameze...Cum venisem acasa imbracata specific unei zile de vara toride m-am gasit in fata cronicii unei plecari neanuntate echipata bineinteles doar cu o pereche de papuci...asa ca ne-am oprit in Targoviste sa imi cumpar o pereche de tenesi. Lipsa sosetelor care sa ma protejeze de materialul nepurtat al tenesilor (bineinteles ca nu mi-a dat prin cap sa imi cumpar si o pereche de sosete) inmultita cu un urcus de vreo 2 ore juma' (ca de babacii se misca mai greoi) ar fi avut ca rezultat un sir lung de basici. Asa ca am decis sa merg desculta...se uitau saracii "pelegrini" la mine de parca as fi practicat un oarecare soi de penintenta holbandu-se cand la picioarele mele goale cand la bocancii lor de firma cu talpa dubla.

Culmea e ca nu am avut nicio problema, a fost o reala placere sa simt iarba uda a muntelui pe piciorul gol...exceptie facand portiunile pietroase si cele "presarate" cu amintiri de catre vizitatorii mai..."behaitori"...

Odata ajunsi in varf eram porniti sa coboram cu telecabina sa mai simtim si noi un fior in stomac insa surpriza telecabina isi incheia

programul pe la 16 si era deja si 20 asa ca nu am dus lipsa fiorului caci a trebuit sa coboram impinsi de pante si de norii de ploaie. Am decis totusi sa ma incalt cu chiu cu vai caci picior gol+panta abrupta nu prea e un mix bun si am ajuns deci tot la autoflagelare, dar a meritat...

Tweet

12 Angry Men-lectia de film

Dupa avalansa de filme deloc reusite de care m-am lasat purtata zilele astea ca penibila, trista si bascalioasa poveste a Fratilor Bloom sau reciclatul si gaunosul 17 again am gasit antidotul perfect: o poveste serioasa, extraordinar de bine regizata si montata, jucata ca la carte, realizata prin '57, 12 Angry Men.

Un grup de 12 jurati trebuie sa decida sentinta unui caz de crima, 11 dintrei sunt perfect convinsi ca acuzatul este vinovat, unul singur(Henry Fonda) indrazneste sa aiba o indoiala. Argumentele aduse de acesta in favoarea indoielii sale sunt perfect logice reusind sa-i convinga treptat pe ceilalti jurati de adevarul spuselor sale si scotand la iveala fundatia convingirilor colegilor sai, mare parte dintre acestia bazandu-se pe o serie de prejudecati sau drame personale. Modalitatea in care personajul nostru ajunge sa atraga 11 oameni de partea sa este o adevarata lectie de viata, comunicare si incredere in propriile idei, iar montajul intregii actiuni care are loc practic intr-o singura camera este extrem de bine pus la punct. Daca ai vazut Runaway Jury (cu John Cusack)...ei bine nu ajunge nici macar la genunchiul celor 12 oameni furiosi...Uitati-va ca aveti ce invata (puteti viziona filmul online aici)

Tweet