Retrospectiva Dracula Film Festival 2015

Anul acesta n-am putut fi prezentă încă de la începutul festivalului, din păcate, dar am observat ceva schimbări în bine, mai ales la nivelul calității filmelor. De obicei genul horror e osândit la spânzurătoarea creativității, cel puțin din punct de vedere al poveștii, care de cele mai multe ori te bagă în sperieți doar prin intermediul montajului și al muzicii și mai puțin prin unicitatea story-ului. Apropo de muzică, anul acesta a fost prezent și a concertat pe scena teatrului Sică Alexandrescu, Simon Boswell, compozitor de muzică drăcească pentru multe filme de gen. 

   

Am ratat din nou nenorocirea de Be my cat: A film for Anne, dar sigur se vor mai ivi ocazii. În schimb am văzut trei lungmetraje destul de faine, foarte diferite între ele, fiecare din ele a mușcat o bucățică din genul horror pe care a digerat-o prin trei organisme distincte, unul mai bolnăvicios decât celălalt. 

O să încep cu cel mai cuminte, mai girlish și mai fantastic dintre ele, Liza, the fox-fairy, un film unguresc despre o serie nefericită de evenimente la care ia parte o tânără ce nu vrea decât un strop de dragoste și se alege în schimb cu găleți de...sânge. La mijloc e vorba și despre fantoma răutăcioasă a unui cântăreț japonez de prin anii '50, despre obsesia tinerei pentru un roman cheesy japonez, despre un detectiv ciudat și teribil de răbdător, mare amator de muzică finlandeză country, despre supă de pepene și crab cu sirop de arțar. Un melange simpăticuț, dulcoid, eye-candy din care nu lipsesc morțile neașteptat de evidente, muzica bună, glumițele, satira la adresa societății de consum. Un soi de Jean-Pierre Jeunet într-o Ungarie retro.

Bunny The Killer Thing este un film dement despre un iepure-om-modificat-în-laborator posesor de mătărângă astronomică, ce nu vrea, evident, decât un singur lucru; fresh pussy, un motto care te va bântui involuntar după vizionarea filmului. Fie că e vorba de un simbol eufemist desenat pe un tricou sau de o tipesă goală în toiul unei nopți de iarnă prin pădurile finlandeze, Bunny the Killer vrea să reguleze și să omoare tot ce-i iese în cale, fără convenții sau norme. Îl veți găsi amuzant dacă gustați genul gore. Nemilos cu personajele, violent, tâmpit și sărit de pe radar. 

 The Witch este filmul pe care îl așteptam cel mai mult la Dracula Film Festival, un horror cât se poate de atipic și de artistic realizat. Trailer aici. O lumina rembrantiană cade pe figurile personajelor, costumele sunt și ele alese cu grijă, la fel și actorii. Dar cel mai important aspect la acest film este unghiul abordării. Într-o familie de habotnici se nasc tot soiul de suspiciuni și superstiții la adresa fiicei celei mari. Comportamentul tipic adolescentin și schimbările aferente vârstei sunt confundate cu vrăjitoria. În pădure se ascunde o iluzie. În sufletul fiecărui personaj se ascunde frica, însă din punctul meu de vedere este mai degrabă frica de nou, de schimbare, un fel de agorafobie care ține familia într-un loc izolat departe de lume. Și tocmai această teamă duce la evenimente nefaste pe care mintea lor îngustă nu le poate explica decât prin fantasmagorii, povești și superstiții. Astfel că întreg filmul este o frumoasă metaforă despre ispitele diavolești ale lumii necunoscute. Evident, filmul poate fi privit și ca fiind un semi-horror lent, dar frumos realizat cu figuri desprinse parcă din picturile lui Peter Bruegel cel Bătrân. 

Trofeul Dracula a fost câștigat de producția israeliană JeruZalem, regizată de frații Doron și Yoav Paz - “Pentru ineditul mod de a prezenta o poveste cu ajutorul tehnologiei "viitorului" și de a-l face părtaș pe spectator la evenimentele de pe ecran. Proaspăt, inovator și visceral”.

Trofeul Little Dracula pentru cel mai bun scurtmetraj internațional merge în Spania, la Roberto San Sebastian, regizorul filmului Yayos, iar În ataș, scurtmetrajul regizat de Mircea Bobînă, este câștigătorul Trofeului Vlădutz acordat celui mai bun scurtmetraj românesc.

Tweet

Avanpremiere la Dracula Film Festival 2014: Annabelle și Northmen - A viking Saga

Pe lângă lungmetrajele și scurtmetrajele aflate în competiția Dracula Film Festival am mai putut viziona două filme în avanpremieră, unul horror, altul cu aspirații la statutul de blockbuster, Annabelle, respectiv Northmen - A viking Saga. 

Annabelle este cam singurul film realmente horror pe care l-am văzut în cadrul festivalului. Respectă scrupulos regulile filmelor de gen, te cam face să sari din scaun pe alocuri, are atmosferă și personaje destul de bine ancorate în ghearele ei. Annabelle este un horror vintage decent, un omagiu adus unor filme cult precum Rosemary's baby. Un cuplu așteaptă un copil, niște hippioți le cam strică socotelile și tihna de suburbie tipică anilor '70, iar blestemul se abate asupra lor litermente în persoana unei păpuși destul de înfricoșătoare. E interesant faptul că răul se manifestă în diverse forme, cam prea multe aș spune, pe lângă păpușa destul de statică și dinamizată doar de încadraturi și de inserațiile sonore specifice genului, răul ia chipul unei fetițe, apoi al unei femei (care nu-i alta decât fetița matură) și a unei entități realmente demonice. Toate aceste prezențe își doresc cu aviditate sufletul unui copil nevinovat care nu poate fi oferit decât de mama lui. 

Ce-i fain la film este că toate momentele cu adevărat înfricoșătoare au ceva teluric în manifestarea lor, sunt tangibile, sunt destul de homemade și parcă rezonează cu atmosfera epocii redate. Opening-ul destul de dezvoltat și de pașnic, dar nu neapărat forțat, precum și scenografia cât de cât studiată, sunt indicii care ne spun că avem de-a face cu un film horror care nu este străin de ceea ce am putea numi estetică și bun simț. Un alt element frumos explorat este relația din cuplu. de obicei, în genul horror, femeia este cea care vede tot felul de bazaconii și nimeni nu-i dă crezare. De această dată soțul este destul de implicat în poveste și ia întâmplările supranaturale ca atare, probabil și datorită faptului că povestea este plasată într-o perioadă în care religia și răul aveau o însemnătate mult mai mistică și mai tangibilă. Povestea poate fi percepută și ca o metaforă a traumatismului postnatal, una destul de dură. Annabelle se vrea a fi un prequel la The Conjuring și este chiar mai reușit decât acesta. Annabelle se lansează în cinematografe de la noi pe 17 octombrie. 

Northmen - A viking Saga. Spre deosebire de Dracula Untold (văzut tot la Dracula Film Festival), Northmen - A viking Saga este un film ceva mai fun și mai sincer față de sine și față de o potențială istorie care să-l fi inspirat. O mână de vikingi (la început cam prea mulți ca să poată fi individualizați, cei de umplutură urmând să fie eliminați pe parcurs) naufragiază pe un teritoriu inamic și trebuie să își găsească drumul spre un loc sigur, unde îi așteaptă semenii lor. Acest lucru nu se dovedește a fi tocmai floare la ureche, mai ales că o fătucă de viță nobilă le cam dă planurile peste cap. Oricât de apetisantă ar fi această Elenă, filmul reușește să practice o abstinență narativ-clișeică rar întâlnită, mai exact nu există nicio scenă de sex prin păduri și nici vreo tentativă serioasă de viol. Apropo de păduri și alte împrejurimi, povestea vikingilor își plimbă pașii și săbiile printre copaci adevărați, iarbă proaspătă și pășuni reale ceea ce-i un lucru tot mai absent în filmele de gen, CGI-ul fiind o metodă mai la îndemână decât o plimbare la aer curat. 

Ce-i drept sunt și multe secvențe generate pe calculator, nu atât de reușite, însă scuzabile dacă știm la ce nivel de toleranță să plasăm filmul. Nu-i lipsesc glumițele simpatice, zbierăturile schimonsit-masculine de dinainte de luptă, racordurile proaste, exprimările americane actuale complet anacronice, dar nu atât de supărătoare, toate dând naștere unui film la care poți ieși în weekend cu prietenii, un film pe care s-ar putea să-l uiți curând, dar pe care sigur ți-l vei aminti atunci când cineva te va ruga să-i recomanzi niște filme cu și despre vikingi. Northmen - A viking Saga se lansează în cinematografele de la noi pe 14 noiembrie. 

În încheiere aș vrea să mulțumesc Ro Image pentru invitația primită la acest festival revigorant și Simonei Rădoi pentru organizarea cu făinoșag, m-am bucurat să pot fi alături de bloggeri oameni faini, ne-am distrat copios la festival căci până la urmă genul horror este un gen numa' bun de văzut între prieteni. Au mai scris despre festival Angela de la CineAmator, Laura și Onuț de la cinemateca.eu, Emil Călinescu, Marin Apostol de la Blog de Cinema, Corina de la Am doar 18 ani, Ștefan de la Times New Roman și Ioana de la Edge and Back. 

Tweet

Dracula Untold (2014) - avanpremieră la Dracula Film Festival

Buticul redactează de la Brașov, acolo unde are loc Dracula Film Festival (1-5 octombrie), un festival destul de bine organizat și pus la punct. Pe 1 octombrie festivalul a debutat cu filmul Dracula Untold, film care se lansează astăzi și în cinematografe. Dracula Untold este un debut regizoral, lucru ușor de remarcat din multe puncte de vedere: peisajele dezolante, prea puțin realiste, prea puțin aranjate sau detaliate din punct de vedere vizual (închipuitul castel "Dracula" și mânăstirea Cozia sunt plasate fatidic și antigravitațional pe buze de prăpăstii), aș fi preferat să văd bucăți de natură veridică în locul acestor construcții fantasmagorice, replicile învechite, mai învechite chiar decât istoria pretins invocată, personajele prea puțin dezvoltate (turcii sunt o adunătură de flăcăi cu bărbi și frizuri hipstărești care nu șade bine și care nu inspiră teama pe care ar trebui să o inspire). 

Luke Evans joacă însă destul de decent rolul de Țepeș chipeș, dedicat poporului și familiei, dispus să-și vândă sufletul întru salvarea acestora. Povestea este una clasică, de la Goethe citire, prințul Țepeș își caută destinul într-o peșteră, unde dă peste un necurat reprezentat destul de teluric (interpretat de Charles Dance, care a mai experimentat un rol similar în Underworld, cât și pe cel de conducător în Game of Thrones, are deci toate calificativele necesare pentru a fi un "vampir" pur sânge). 

Țepeș, precum eroii din basmele românești coboară în văgăună, acolo devine sclavul unei entități mai mult sau mai puțin demonice și în egală măsură trece printr-un proces de transformare pe care o putem numi chiar maturizare, apoi iese din peșteră complet metamorfozat. Este deci inutil să vorbim despre vreun adevăr istoric, avem de-a face cu o poveste romantizată, fabulatorie, tipică unui blockbuster. Cât despre trasul în țeapă, acesta are parte de o reprezentare (cel mult două) panoramică și plină de sine. Scenele de battle sunt și ele insuficient dezvoltate, însă lucrurile se schimbă puțin atunci când Vlad suge sângele poporului și îi transformă într-o armată imbatabilă. 

Costumele personajelor sunt croite destul de bine, nu dau acea senzație de articifial pe care o vedem adesea în filmele de gen. Iar dacă tot a venit vorba de costume, înainte de începerea filmului am fost întâmpinați de domnițe garnisite bine cu falduri și broderii, păianjenii atârnau pretutindeni, iar înaintea proiecției domnii au fost răsfățați cu un dans ușor lasciv, iar doamnele cu un video salutar din partea lui Luke Evans. 

foto: Ștefan Dedal 

Foto: Ciprian Gherghias 

Tweet