Barking dogs never bite

Wow, parcă n-am mai scris din cretacic (între timp a venit dezgheţul, canicula, încălzirea globală s-a înteţit bla bla), dar gata ma pun pe treabă cum licenţa e gata, facultatea la fel, deci timp berechet pentru filme. În ultima vreme m-am răcorit cu brize coreene (sunt redundantă deja :P)... şi apropo de încălzirea globală bifaţi undeva într-un colţ Save the green planet (pentru iubitorii de...funny games), dar să nu mă abat prea mult din drum şi să trec direct la treburi mai...canine. Cât de tare te poate enerva un câine? Pe omuleţii ăştia din film îi enervează până la stadiul de...fagie sau atrocitate. Un îngrijitor de bloc, priceput într-ale gătitului, un homeless care vrea să îi fure meseria cu tot cu "instrumentele şi ingredientele de bază" şi un chiriaş cu o viaţă patetică, sărăcăcioasă, dominată de o soţie cicălitoare...omuleţii menţionaţi împart pe lângă acelaşi areal locuibil o anumită obsesie pentru patrupede, distinctă de la un personaj la altul în funcţie de "necesităţi" (şi nu văd gândiţi că vreunul dintre ei ar fi zoofil-filmul se bălăceşte între niste maluri bine definite). Nu avem de-a face cu felia de existenţialism al lui Amores peros, dar nici dumicatul corean (poate greu de înghiţit pentru unii) nu e de lepădat.

Tweet