joi, 25 septembrie 2014

Ce mai e nou în cinema-ul românesc: America, venim!, Planșa, Scurt/4: Istorii de inima neagra

America, venim! 

Un film românesc care nu se sfiește să fie comercial și bine face. Un grup de actori din Târgoviște pleacă la New York. Multe s-ar fi putut întâmpla acolo, însă narațiunea se rezumă la câteva situații care duc înspre sitcom (nu-i de mirare având în vedere faptul că regizorul filmului, Răzvan Săvescu, a făcut sitcom-ul La bloc). New York-ul putea fi surprins în multe moduri creative și pline, nu mă așteptam la vreo abordare în stilul lui Woody Allen, dar cred ar mai fi fost loc de ceva imaginație și culoare. Însă până la urmă a ieșit un film ușurel, văratic, simpatic, aproape umoristic. Coloana sonoră și montajul ajută filmul în multe dintre momentele sale și îl dinamizează. Gheorghe Ifrim, Mihai Călin și Adrian Văncică fac trei roluri chiar decente. Din aceeași categorie cu Despre oameni și melci, America, venim!, este o nouă încercare de bun simț de a intra pe sub pielea destul de groasă și nepermisivă a spectatorului român reticent la cinema-ul românesc, un cinema pe care îl percepe ca fiind plat, fad, dedicat epocii comuniste și ciorbei din farfurie. Slavă domnului că există speranța cinemaului românesc comercial care ne poate servi și felul doi, ba poate chiar și un desert.


Planșa 

O altă tânără speranță pare să fie filmul de debut al lui Gheorghe Andrei, Planșa. Rareori se întâmplă să vedem un film românesc despre îndrăgostire pur și simplu, lipsită de implicații tragice sau laconice. Planșa este un film simplu, plin de naturalețe care ne spune povestea deloc complicată a doi tineri care se îndrăgostesc. Contextul este și el unul interesant, rupt cumva din realitatea regizorului. Cei doi protagoniști practică scrima, ea vrea să se perfecționeze, iar el o antrenează. Ea are o relație fadă, el o problemă la picior și o barcă. Lucrurile decurg natural de aici, iar iubirea crește elegantă așa cum sunt și mișcările specifice scrimei. Multitudinea de cadre apropiate sporesc inimitatea dintre personaje și creează o atmosferă autentică. Acțiunea se petrece în Constanța, iar în multe dintre momentele filmului, cu ajutorul metodei time-lapse, este surprinsă liniștea orașului, calmul mării, lucruri ce contribuie la creionarea sentimentelor ce se nasc între cei doi protagoniști. Olimpia Melinte dă dovadă încă o dată de naturalețe și expresivitate. Ceilalți actori fac și ei o treabă bună. Deși există câteva hibe din punct de vedere tehnic, de altfel normale în cazul unei producții independente, filmul are o frumusețe aparte și de asemenea norocul de a o avea pe Olimpia Melinte în distribuție. Coloana sonoră este chiar foarte inspirată. Așa că vă recomand să faceți o călătorie lină în largul mării cu acești doi tineri îndrăgostiți. 


Scurt/4: Istorii de inima neagra

Unde se duc scurtmetrajele atunci când nu merg la festivaluri? Păi ar putea să se adune și să formeze o idee, un concept și în final un lungmetraj care să ruleze în cinematografe și în afara festivalurilor. Așa s-a întâmplat cu O lume nouă (regia Luiza Pârvu), Trece și prin perete (regia Radu Jude), Kowalski (regia Andrei Crețulescu) și Să mori de dragoste rănită (regia Iulia Rugină), patru scurtmetraje care și-au unit forțele și care și-au găsit un numitor comun: moartea. 

Scurtmetrajul O lume nouă este filmat într-un muzeu din SUA și prezintă povestea unor emigranţi români din Pennsylvania anului 1908. O idee ambițioasă și foarte bine pusă în practică. Olimpia Melinte este o tânără însărcinată care vine în America după soțul său în speranța unui viitor înfloritor, însă îl găsește aici doar pe vărul laconic al soțului. Vă imaginați continuarea. Costumele și scenografia sunt reușite, la fel și atmosfera filmului.


Kowalski e un scurtmetraj simpatic construit ca un soi de omagiu adus filmelor lui Tarantino. Avem de-a face cu un plan-secvență de 17 minute în care îi vedem în rol de gangsteri ușor penibili pe Andi Vasluianu, Șerban Pavlu și Dorian Boguță. Restul e...dialog.


Trece și prin perete e un scurtmetraj construit în stilul deja specific lui Radu Jude adică plin de umor, de satiră, de situații și personaje autentice. Nu de puține ori am auzit povești despre morți vii atunci când eram mai mici. Jude explorează copios superstițiile pe marginea acestui subiect și le pune pe seama unor personaje și mai simpatice. Mi-a plăcut modul în care este filmat, la nivelul fetiței care ascultă poveștile și care inevitabil se înspăimântă spre deliciul latent al bunicului și vecinilor care vin în vizită.


Iulia Rugină ne-a obișnuit deja cu un umor proaspăt și comestibil. Să mori de dragoste rănită se încadrează în aceeași notă umoristică și ne vorbește despre dragoste, sinucidere și muzică. Filmul are o imagine foarte bună, iar aspectul său telenovelistic-tembel pe alocuri m-a dus cu gândul la filmele lui Almodovar.


Puteți vedea omnibusul Scurt/4: Istorii de inima neagra în cinematografe din luna noiembrie.


luni, 22 septembrie 2014

Dracula Film: Horror and Fantasy Festival, Brașov 1-5 octombrie

Miercuri, 1 octombrie, ora 19.00, la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov, va avea loc Gala de Deschidere a Dracula Film: Horror and Fantasy Festival, care va fi urmată de proiecția în avanpremieră în România a filmului lui Gary Shore, Dracula: Povestea nespusă/ Dracula Untold.

Dracula: Povestea nespusă îl are în distribuție pe Luke Evans și pare să exploreze diferit clasica poveste a lui Vlad Dracul, rămâne de văzut dacă va reuși să iasă din stereotipuri și să ne hrănească apetitul pentru sânge proaspăt. 



În competiția de lungmetraj a celei de-a doua ediții a Dracula Film: Horror and Fantasy Festival, care va avea loc între 1 și 5 octombrie, în Brașov, au fost selecționate 6 filme, toate putând fi urmărite în premieră în România:

Killers/Ucigașii (R. Kimo Stamboel, Timo Tjahjant, Indonezia)


Un reporter și un ucigaș în serie se întâlnesc pe internet. Reporterul, fascinat de crimele pe care celălalt le postează online are și el niște probleme care ar putea fi rezolvate prin violență. Relația celor doi evoluează între complicitate și concurență în timp ce toți cei vizați de răzbunarea unuia și demența celuilalt își găsesc sfârșituri violente. Mustind de furie și oroare, thriller-ul fraților Mo apropie cinema-ul indonezian de standardele filmului de gen coreean. Killers a făcut parte din selecția FrightFest și Sundance 2014.


Aux Yeux des Vivants/Printre cei vii (R. Alexandre Bustillo, Julien Maury, Franța)

Pentru trei puști primele zile ale vacanței de vară iau o întorsătură nefastă. Martori ai unui incident violent, cei trei sunt totalmente lipsiți de credibilitate în fața legii și a famiilor. Dar bărbatul pe care l-au văzut târând o femeie legată prin platourile de filmare abandonate de lângă oraș chiar există și nu este deloc dispus să-i lase pe preadolescenți să-și răspândească poveștile despre el. Urmează o serie de crime feroce. Alexandre Bustillo și Julien Maury reușesc să ofere spectatorului fiori și frisoane dar și o poveste aflată la intersecția dintre The Hills Have Eyes și Stand By Me.
Filmul a făcut parte din selecția SXSW 2014, Brussels International Festival of Fantasy Films 2014 și Absurde Seance 2014.

At the Devil’s Door(Home) /La poarta Diavolului (R. Nicholas McCarthy, SUA)

O agentă imobiliară descoperă câteva lucruri ciudate într-una dintre casele scoase la vânzare. Arsurile de pe pereți și banii ascunși într-un sertar ar putea clarifica dispariția unei adolescente. Și fata cu haină de ploaie roșie care dă târcolae casei ar putea fi chiar dispăruta. Dar lucrurile se complică și ceva își dorește cu disperare să intre în această lume. Un film de groază aproape clasic, impecabil strunit din regie.
At the Devil’s Door a făcut parte din selecția SXSW 2014 și Fantasia Festival 2014



În Norway/ Norvegia (R. Yannis Veslemes, Grecia) un vampir pasionat de dans, un norvegian dealer de droguri și o prostituată se intersectează în Atena anului 1984. Comedia neagră semnată de Yannis Veslemes este delicios de cinică și poate trece drept un Jarmusch rătăcit prin Elada epocii disco. Filmul va rula în prezența regizorului.

The Canal/ Canalul (R. Ivan Kavanagh, Irlanda)
David are două suspiciuni: că în casa lui există o prezență malefică și că nevasta sa îl înșeală. Când ambele se dovedesc a fi bănuieli fondate și când nevasta adulterină dispare David trebuie să înțeleagă exact ce s-a întâmplat în 1902 în casa sa și mai trebuie să convingă poliția că nu el este responsabil de dispariția soției. Situația dificlă este inspirat prezentată de irlandezul Ivan Kavanagh sub forma unui thriller psihologic care face incursiuni în supranatural. The Canal a fost prezent în selecția Tribeca Film Festival 2014.



Vineri seara (R. Jamil Hendy, România)
Un DJ de radio își delectează ascultătorii cu trei povești sumbre și letale care au un singur punct comun. Toate faptele s-au întâmplat vineri noaptea. Un omnibus urban care include crime și demențe, amoruri și amenzii. Ca orice film de acest gen, Vineri seara este o producție independentă.

Dracula Film: Horror and Fantasy Festival este un festival competițional - în cadrul căruia vor fi proiectate filme horror, SF, supranaturale, thriller sau fantasy - și are 3 secțiuni: competiție lungmetraj internațional, competiție scurtmetraj internațional și competiție scurtmetraj românesc.

Proiecțiile Dracula Film: Horror and Fantasy Festival vor avea loc la Teatrul Sică Alexandrescu și Cinemateca Patria.




joi, 18 septembrie 2014

Kyra Kyralina - despre mediocritate și rahat turcesc

Buticul revine, sper să vă comunic ceva mai des decât am făcut-o până acum despre filmele pe care le văd. Am să încep cu mademoiselle Kyra Kyralina. Pe facebook găsiți filmul cu numele de Kira Kiralina, iar cartea lui Panait Istrati o veți găsi cu deloc modernul titlu, Chira Chiralina, grupul de sunete “chi” fiind un fel de fonetism defunct care nu prezintă coolness. Filmul lui Dan Pița se vrea a fi un film baroc, eye candy, dar nu reușește decât să ne livreze blide cu rahat turcesc, baclavale, muzici orientale, jocuri actoricești îndoielnice și amatoricești în mare parte, o scenografie forțată, poluată fonic de jocul cu mărgelele de sticlă ale unor candelabre ostentative și o poveste privată de ritmul firesc ce i se cuvine.



Poate că o să vă încânte un singur lucru la acest film, muzica. Însă e atât de mult pusă pe repeat încă până și compozitorul ei, Adrian Enescu, este profund dezamăgit de rezultat. 

Găsiți restul cronicii pe Revista 9 acolo unde veți mai putea citi din când în când articole scrise de Butic.