Taxidermia

Prima oara cand am auzit de filmul asta era prin liceu (Alexicule, iti mai aduci aminte?:P) pe vremea cand aveam internet ocazional, deci posibilitati de vizionare zero...iata ca in sfarsit am avut ocazia sa ingurgitez o portie sanatoasa de psihedelism in stare pura. Nu se recomanda celor cu stomac sensibil. Pe scurt povestea urmareste 3 destine...masculine inrudite: un tanar slujnic care ar starni invidia pana si marelui masturbator al lui Dali (nu spun mai multe aflati si singuri :P), un campion al...mancatului care ajunge sa fie mancat de propriile pisici supradimensionate si ar mai fi un taxidermist care impaiaza fetusi, pe tac-su (moment ce imi aduce aminte de Tidelandu-ul lui Gilliam) si mai apoi pe...sine. Un film cum numai europenii pot indrazni sa faca, tulburator, original, greu de inghitit pentru esofagele cu prejudecati.

Tweet

2012-dummy day

Sambata seara, Cinemapro, coada pana in strada asa ca fugutza fugutza ne-am indreptat in numar de 5 spre Patria...aici sala full. Curioase sa aflam cum se sfarseste lumea am dat peste un film bascalios, penibil, teribil de previzibil, cu un scenariu scris pe genunchi pe principiul: avem cateva scene ticsite de efecte speciale waw cu ce sa mai umplem haul apocaliptic dintre ele, pai sa zicem cu cateva personaje de umplutura precum o pitipoanca siliconata nedespartita de patrupedul inzorzonat, un rus putred de bogat, un presedinte american, evident de culoare, care se sacrifica pentru natiune, cercetatori geniali de origine indiana lasati de izbeliste, un nebun cu mari abitilati clarvazatoare si lista poate continua.

De mult nu am vazut ceva atat de tras de par, personajul principal reusind sa scape din fiecare situatie intr-un mod ce te determina sa exclami "ba ma lasi"(vezi pilotarea avionului de un asa zis incepator sau cursa nebuna cu masina printre cladirile megalitice ce se prabusesc, printre mingii de foc sau scoarta intens crapatoare)...interesanta discrepanta dintre imaginile realmente escatologice si reactiile comico-schizoide ale personajelor aflate in fata dezastrului, la care se adauga suparatorul laitmotiv al...crapaturii ce marcheaza "metafore" evidente...Replici tampite...de umplutura...regizorul se descotoroseste la un moment dat de personajele aditionale, astfel incat cuplul adamic sa raman fericit forever and ever la umbra unui mar al carui fruct mi-a stat in gat. 2012 poate face o plecaciune adanca in fata seriozitatii zilei fatidice de poimaine, dar poate ca toata comicaria dezastrului are si ea un scop catartic sau cel putin unul de subliniere a inconstientei, inculturii, clumsiness-ului, vorbelor goale, aparentei tehologizari, pragmatismului egocentric in speta apartinand spiritului american.

Tweet

Lemming

De la Anticrist incoace (in ordinea vizionarii nu a realizarii) primul film seismic nu atat de cataclismic sau cataleptic, dar oricum cam din aceeasi sectie...maladiva: Lemming. Va intrebati poate ce-i ala un lemming: un soricel nevinovat specific zonei scandinave...in cazul de fata intepenit pe o teava...ce rol are el in poveste? Probabil acela de umbra platoniciana, oglindire personificata a vietii personajelor...Personajele, doua sharlote cum bine puncta Cristian Tudor Popescu (Charlotte Gainsbourg si "medusa" Charlotte Rampling). In viata unui tanar cuplu model si modern, pe langa lemmingul resuscitat captiv pe teava chiuvetei, apare Alice, un personaj hipnotic care nu se fereste sa spuna lucrurilor pe nume...cu caps lock mai precis, ca mai apoi sa-si dea delete in casa noilor "prieteni" mai tineri. Dupa moartea ei povestea o ia razna si elemente fara legatura incep sa curga, de la simbolul popperian al varfului de munte pierdut in nori, la camera web auto(aero)purtata, la crima pasionala nejustificabila, incomprehensibila. Rezultat: ceata...densa. In rest bun de vazut pentru starea de tensiune indusa doar de forta actorilor si a cadrelor semiobscure. Foarte intersant cum cele mai simple lucruri pot induce o astfel de stare.

Tweet