Trecu multă apă pe râu de când a călcat montruleţul coreean şi pe meleagurile noastre, dar într-un final glorios îmi poposi şi mie în bătătură şi cel mai important nu m-a călcat pe...bătături pentru că nu e doar un film cu o măgăoaie care îi papă pe toţi da' care îi iartă pe unii, ăia principali, şi care moare gazată, încendiată şi ţepuită. E un film zic eu serios, deşi pe alocuri îşi fac apariţia insuliţe funny, parcă prea în mijlocului bălţii dramatice, dar combinaţia nu-i tocmai rea deoarece nu e suficient de împinsă la limite încât să cadă în penibil sau băşcălie douămiidoişpică (anacronic vorbind). Cadre frumoase, mizeria întinsă artistic (nu estetic) pe moaca copilaşilor capturaţi de monstruozitate; nu suficient de atipic, dar trece cumva nu tocmai intersectant pe lângă filmele de gen.
luni, 26 iulie 2010
The Host
Trecu multă apă pe râu de când a călcat montruleţul coreean şi pe meleagurile noastre, dar într-un final glorios îmi poposi şi mie în bătătură şi cel mai important nu m-a călcat pe...bătături pentru că nu e doar un film cu o măgăoaie care îi papă pe toţi da' care îi iartă pe unii, ăia principali, şi care moare gazată, încendiată şi ţepuită. E un film zic eu serios, deşi pe alocuri îşi fac apariţia insuliţe funny, parcă prea în mijlocului bălţii dramatice, dar combinaţia nu-i tocmai rea deoarece nu e suficient de împinsă la limite încât să cadă în penibil sau băşcălie douămiidoişpică (anacronic vorbind). Cadre frumoase, mizeria întinsă artistic (nu estetic) pe moaca copilaşilor capturaţi de monstruozitate; nu suficient de atipic, dar trece cumva nu tocmai intersectant pe lângă filmele de gen.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu